A sosit si el. Nu inteleg de ce ( sau poate ca inteleg) sunt mereu trista. Foarte putine sunt momentele in care zambesc din suflet. Si am observat ca nimeni nu observa asta. Stiu ca nu sunt singura persoana in aceasta situatie. Toti suntem tristi si nimeni nu observa tristetea..Nici ca ar interesa pe cineva de viata altcuiva. Fiecare se gandeste la ale lui. Asa se intampla si poate ca e normal (am spus poate). Dar daca nu ar fi asa,totul ar fi altfel,mai bine poate..
De ceva vreme am ajuns la concluzia ca totusi exista un lucru care ma ajuta sa inving tristetea : lacrimile!
Vi le recomand si voua,chiar ajuta ,sa stiti! Plangeti ori de cate ori simtiti nevoia,fara rusine. Cred ca nu e o rusine sa fii om sau ,cel putin, sa arati ca omul are o parte frumoasa,sensibila. Toti avem,chiar daca ne-o ascundem uneori.
Si acum mi-a venit in minte o melodie ce m-a inspirat mereu sa iubesc tot ce-i in jurul meu pana nu e prea tarziu . Si pentru ca nu pot posta aici videoclipul din motive necunoscute mie, o ascultati voi daca vreti. Se cheama "Tigano" si e cantata de Bosquito. Enjoy!
