Te blestem să nu mai poţi iubi vreodată.
Să simţi doar chinul pe pământ,
Să ştii şi tu durerea provocată,
Să nu mai poţi rosti niciun cuvânt.
Dacă iubeşti să fie cu durere
şi neputinţa ta să fie grea,
Iar chinul tău să fie-a mea plăcere.
Nu vrei putea scăpa nici dac-aş vrea.
La fiecare pas un demon să te-nhaţe
şi să-ţi şoptească iar al meu blestem.
Până şi iadul de tine să se-agaţe,
s-auzi cum spiritele-n tine gem.
Şi să respiri să-ţi pară de nesuferit,
Un demon să-ţi cuprindă gâtul gol;
Să-ţi tortureze suflul îndârjit,
Să simţi cum inima şi sufletul îţi mor.
Şi în mormânt când vei ajunge
Eu încă te voi bântui
Şi inima uşor ţi-o voi străpunge
Şi de durere tu vei chiui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu