Misandrie sau mandrie?

 Ei da. Am cateodata impresia ca dispretuiesc orice entitate umana masculina pe care o cunosc si nu numai: am impresia ca dispretuiesc toate entitatile umane masculine care exista pe pamantul asta. Si altadata am impresia ca nu urasc pe nimeni, ca iubesc pe toata lumea chiar si pe masculi, ca sa zic asa.
 Ma gandesc mult la ce simt fata de cine si cateodata nu pot sa realizez nici ce-i in mintea mea de fapt.
 Am ajuns la un moment dat la concluzia ca de fapt am un orgoliu pana la cer si o mandrie maare, pe care unii au calcat-o in picioare. Dar gata!
  Nu mai permit nimanui sa imi calce orgoliul feminin in picioare. Asta e o promisiune pe care mi-o fac mie si pe care sper sa o pot tine, pentru ca asa sunt eu: persoanele la care tin pot face ce vor din mine si toti profita.
 Vreau sa sufar de misandrie,dar nu pot. Vreau sa sufar de mandrie,dar nu pot.
 Nu pot.

Angels.

Mergeam azi pe strada si am auzit o conversatie dintre un copil de vreo 6 anisori si ,probabil,bunica sa. Se pare ca , copilul isi pierduse mama. O intreba pe bunica sa : " De ce nu ma duce mami la gradi? Eu o vreau pe ea.. Spune-mi unde a plecat fara sa ma pupe de la revedere.."
 Ochii bunicii s-au intristat si s-a gandit putin la raspuns..intr-un final si-a sters o lacrima si i-a raspuns bland : " Mami al tau a plecat sa-L vada pe Doamne Doamne si El a rugat-o sa ramana acolo ca sa aiba grija de El,pentru ca e bolnav si mami m-a rugat sa te duc eu la gradi in locul ei si sa te pup din partea ei. Si a mai spus ca ea va fi mereu ingerul tau pazitor."
 " Ce e un inger pazitor?"
 " E cineva care are mereu grija de tine."
 "Mami e ingerul meu! Mereu a avut grija de mine. Si tu esti..Si doamna educatoare e."
 "Da, dar mami e un inger special.."
 Si copilul a tacut gandindu-se de ce e speciala mami.
 " Ai zis ca mami e la Doamne- Doamne?"
 " Da."
 " Doamne- Doamne nu e sus?"
 "Ba da.."
 " Si sus merg oamenii care mor..asa zice doamna la gradi. Mami a murit?" Si a inceput sa planga..
 Am simtit cum s-a maturizat in acel moment, nu am mai rezistat si mi-au dat lacrimile..am pornit mai repede ca s apot trece de ei si sa ma gandesc la ce a simtit probabil bietul baiat cand a realizat socul pierderii mamei. Mai tarziu m-am intrebat ce i-a raspuns bunica..
 Dar oricum,pentru el nu mai poate fi la fel. Mama lui e la Doamne- Doamne. Si asta l-a marcat in totalitate.
 L-am inteles.
 Am inteles-o si pe bunica.
 Probabil ca ingerii pazitori chiar exista,dar nu sunt convinsa ca fiecare are unul. Un lucru e cert. Copilul avea un inger pazitor. Mama lui va avea grija de el in continuare..

Ghinion.

 Am ajuns la concluzia ca nu am pic de noroc in viata asta... Orice fac cu speranta ca e cea mai buna alegere si ca-mi va aduce putin bine si ceva noroc se dovedeste a fi cea mai proasta alegere posibila si face si mai mult rau.
 Viata asta ma calca in picioare.
 Ma intreb cand naiba o sa am si eu putin noroc?
 Probabil ca niciodata. Am sa invat sa traiesc cu asta si nu am sa mai fac alegeri inutile de acum inainte. Da,asta am sa fac. Decat sa-mi inrautatesc viata, mai bine o las asa cum e. Oricum e de rahat.
 Still waiting for the luck which never comes.
 Fuck it! Fuck this luck, fuck this life, fuck me, fuck you all. Fuck everything!
 I hate you.

Rutina

 Zile ciudate au trecut peste mine. Lucruri noi s-au intamplat. Rutina a patruns in viata mea,iar. Simt nevoia sa fac ceva ,sa sparg gheata..si am facut. Bineinteles ceva gresit,ca de obicei. Acum regret ca am facut-o... Dar nu mai pot plange laptele varsat. Lasa ca-mi iau altul. Ce am facut a spart gheata,dar numai pentru o seara. Azi e la fel ca intotdeauna. Rutina asta...Cum suna "viata rutinoasa"? :))
 Mi-am adus aminte de cateva momente simpatice de la scoala..de pragurile trecute la engleza. Dragut. M-am simtit bine.
 Dar acum e rutina. Am innebunit.
 Rutina ma innebuneste.
 Da,stiu, folosesc prea des cuvantul rutina ,da-mi place cum suna : "rutinaa".
 Da.
 Rutina.

Lectii.

 Azi am invatat o lectie... Am invatat ca nimic, dar nimic in lumea asta nu poate fi mai sus de sanatatea unui om...
 Lucrurile banale pe care le credeam importante in viata,lucruri in care am crezut cu tarie, toate s-au risipit intr-o clipa si am ramas goala pe dinauntru. M-am golit de sentimente ,rugaciuni si sperante. Totul e pustiu acum si nimic nu mai conteaza. Nici rac,nici ursulet, nici pestisor, nici linguri mancatoare de oameni, nici iubiri , nici vise,nici nimic nu mai are rost acum.
 Mai exista rugaciunea sa ajung ziua de maine,sa nu raman blocata in timp si in spatiu, sa nu raman in prezent, sa vad viitorul. Asta conteaza. Vreau sa nu mai simt durerea. Vreau sa traiesc ,nu conteaza cum,doar sa traiesc.
 Nu mi-as mai da viata pentru nimic, nici pentru iubire acum.
 Viata e pe primul loc de aici inainte.
 Racul si Ursuletul pot sa astepte. Ei nu mai au importanta.
 Heaven can wait.

Ma gandesc...

 Oare adevarul ne poate face liberi?
 Daca eu m-as duce la tine si ti-as spune tot adevarul m-as simti libera? Sau mi-as pune o piatra mai mare pe inima?
 Mi-e teama sa incerc. De fapt am facut-o deja  si m-am simtit bine in primele 5 minute pana am aflat raspunsul tau la acest adevar,sau mai bine zis reactia ta. Piatra de moara dintre noi s-a asezat pe sufletul meu.
 Ce senzatie  neplacuta... Dar nu conteaza  piatra de moara, nici ce simt, nici adevarul sau neadevarul meu. Tot ce conteaza sunt...lingurile mancatoare de oameni!
 Ganditi-va de cate ori puneti mana pe o lingura. Ganditi-va de cate ori deschideti sertarul cu linguri, odata s-ar putea sa fie ultima data.
 O,da! Ganditi-va serios la asta. Eu, de cand am auzit discursul asta la teatru, ma gandesc cat de serios pot. E periculos. Totusi, exista o solutie: furculita.
 Hai sa mancam supa cu furculta!
 Taree,nu?

Awesome as fuck.

 Tired of the shits in your head.