Furnicar

Mulţime. Zumzet de om peste tot, înecat în fericire. Căldură şi parfum în aer. Soarele e sus, fierbinte, prăfuit.
Copiii ţipă şi plâng. Unul a furat mingea de la bunica sa şi fuge cu ea: "Sebi, vino înapoi, ştii că nu ai voie cu mingea!"; bunica îl urmăreşte.
Doi băieţi drăguţi pe o bancă. Unul îi face ochi dulci unei fete de pe banca alăturată. Flirtul lor e întrerupt de o mătuşă care cere băieţilor să îi cedeze banca dumneaei. Politicoşi, băieţii pleacă, mătuşa se aşaza pentru o secundă, se ridică si pleacă. Bătrână şi neliniştită.
Alţi băieţi, alte fete. Se plac, se aşază unii lângă ceilalţi. De-acum sunt prieteni cu acte în regulă.
Meci. Pe o terasă s-au adunat familii şi prietenii să vadă meciul. Bere şi fum de ţigară. Gălăgie maturizată.
Doi paşi mai încolo din nou copii. Se dau în biciclete, role, trotinete. Joacă şotron, desenează cu creta pe asfalt.
Soarele a coborât. Se lasă întunericul. Becurile de pe străzi se aprind unul cate unul.
Mulţimea se împuţinează până nu se mai numeşte mulţime.
Pe la unşpe porneşte sistemul de irigaţie al parcului.
Vreo doi tipi ieşiţi la agăţat şi-au uitat scopul iniţial, au făcut rost de peturi şi dau tonul distracţiei: bătaie cu apă, la miezul nopţii, într-un parc.
Pe o bancă, doi îndragostiţi nu observă gălăgia. În două leagăne se dau două fete care privesc şi râd. Se mulţumesc cu atât; nu vor să-şi ude telefoanele.
Terasele şi barurile sunt pline până spre dimineaţă. Copiii oraşului vor să simtă vara nouă înăuntru.
Apa curge în parc.
Muşunoi de oameni în noapte de vară.