Nu sunt prea sigura in legatura cu asta, in legatura cu tot ce fac, cu tot ce am facut, ce am gandit. Intr-o clipa totul s-a dus; tot ce stiam si ce ma sustinea pana acum s-a risipit. M-am trezit intr-o lume noua, cu alta fata interioara, cu alte sunete razbatand din adancuri.
Am trait pana acum intr-un vis. Nici macar de asta nu sunt sigura. Putea fi un cosmar frumos... sau cine stie ce?
Nu-mi amintesc cum era, dar stiu ca nu asa cum vad acum lucrurile. toate sentimentele cunoscute, persoanele, toate dispar, putin cate putin, pana nu mai ramane nimic. Imi trec chipuri si franturi de melodii prin minte, imi provoaca senzatii familiare si tremuraturi, dar nu-mi pot aminti.
Nu pot sti ce-i viata mea sau ce-a fost. Totul mi-e strain, pana si tu, si noi. Parca n-a fost asa mereu. Simt asta.
Nu.
Si-ti simt vocea curgandu-mi prin vene. Cine esti? Ce esti? De ce simt? Nu mi-e dor. Poti pleca sau ramane. Esti strain sufletului si carnii mele. Parca te-am iubit...
Poti pleca. Toti pot pleca. Imi convine asa. Imi place asa: singur. Ca intotdeauna.
Numai timpul imi poate spune cine sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu