Paradise.

Pe foaia din fata mea e cu totul altceva scris decat ce scriu eu acum. Mi s-a schimbat starea psihica, deci si postarea. Ziceam ca am promis ca imi voi recapata speranta si credinta. Bullshit. Nu e posibil. Nu am s-o fac. Nu singura. Deci nu.
Nu sunt sigura de ce simt. Nu sunt sigura de ce vreau. Nu sunt sigura de cine sunt. Cred ca incerc sa fiu ceva ce nu sunt si nu stiu daca-mi reuseste asa cum as fi vrut: nu sunt desteapta, nu sunt frumoasa, nu sunt fericita, nu sunt iubita si nu iubesc. Asta sunt de fapt. vreau sa par exact opusul. Nope.
Ma bate gandul sa renunt la blogul asta, nu sunt talentata. Nu stiu sa scriu. Nici macar nu stiu daca ma simt bine scriind.
Ma mai bate gandul sa renunt la absolut tot si s-o iau de la capat. Cu oamenii si cu locurile. Sa nu mai cunosc unele persoane si sa nu mai cunosc unele locuri.
Ma mai bate gandul sa ma izolez. Sau macar sa devin nepasatoare, indiferenta, pentru ca am ajuns la concluzia ca pun prea mult suflet in absolut tot ce fac, spun, cunosc si nu e prea sanatos asa: plang prea mult.
Ma mai bat multe ganduri, prea multe ganduri si nu stiu caruia sa dau ascultare, nu stiu de care sa ma leg si pe care sa ignor, pe care sa interpretez, pe care sa impartasesc si pe care sa-l acund in subconstient sau chiar in inconstient. Grea treaba.
 Foarte.
 Ma bate viata.